A fost SUPERB!
Cum am ajuns de la Timisoara la Cracovia… E destul de greu daca nu te incumeti cu masina mica sau cu trenul. Norcul meu a fost ca, dupa vreo trei ani in care nimeni nu a organizat o atare excursie, firma locala Ultramarin a avut aceasta excelenta idee. S-au inghesuit vreo 50 de persoane si, cu o tzarica de noroc, am prins si eu unul din ultimele locuri.
Eu am fost la inceput de iunie, cand se sarbatoreste “Festivalul Dragonului”. (Legenda spune ca, in vechime, un balaur strajuia undeva, sub castelul Wawel, terorizand oamenii din jur, inclusiv prin faptul ca isi lua fecioare drept tribut. A venit insa voinicul Krak, l-a invins si a dat numele orasului). Festivalul amintit a aglomerat toate obiectivele turistice. Primul pe care l-am vizitat a fost salina Wieliczka, situata la 10 kilometri de Cracovia. Este exploatata din cele mai vechi timpuri (nu si in prezent, cand e doar obiectiv turistic), iar galeriile insumeaza un total de 240 km!! Am coborat pe niste scari din lemn nesfarsite si am ajuns in imparatia sarii, presarata cu mecanisme stravechi, sine pe care scartaiau odinioara vagonetii trasi de cai si, in primul rand, minunate bisericute si altare durate in sare de credinciosii mineri polonezi. Intre alte statui de sfinti, cea a fostului papa Ioan Paul al II-lea, venerat inPolonia. Am mai vizitat si un muzeu al sarii, numai bun sa inchei o zi plina ochi. Din fericire, ghidele noastre au stat cu ochii pe noi ca pe butelie si nimeni nu s-a ratacit prin coclaurii sub-pamanteni.
A doua zi, am ajuns la Oswiecim. Localitatea cu acest nume nu spune mare lucru multora, atata doar ca este numele original – adica polonez, al locatiei fostului lagar de concentrare nazist. Pe un drum prafuit, apare, ranjind, „Arbeit macht frei”, inscriptia cinica pe care au citit-o atatia si atatia nefericiti. Un fel de „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”… Rasetele se opresc, buna dispozitie ingheata brusc in momentul in care depasim poarta si intram in lagarul propriu-zis. Este cel mai vechi din cele trei construite aici, asa-numitul Auschwitz I. A fost cel mai „confortabil” dintre toate, pentru ca, inainte de a servi unor scopuri sinistre, a functionat ca si cazarma. Am vizitat apoi Auschwitz II – Birkenau, lagarul construit special pentru evrei. Primele locuinte au fost facute din caramida, apoi, pentru a scurta timpul, s-au ridicat baraci din lemn. Le-am vazut si noi. Conditii sub orice critica. Un pat de scanduri cu paie, lat de 1 metru, pentru doi sau trei oameni. (Dupa cateva luni de detentie, incapeau toti, pentru ca, la 30-40 kilograme, detinutii erau mai mult stafii). A fost o excursie tulburatoare… dar utila mai ales pentru liceeni (ca am avut si din acestia). In aceeasi zi am vizitat cartierul evreiesc din Cracovia, Kazimierz. Am avut posibilitatea sa vedem si un cimitir evreiesc. Evreii nu pun flori pe morminte, ci pietre. Primele se ofilesc, pe cand pietrele sunt eterne. Insusi monumentul Holocaustului nu e altceva decat o piatra mare, pe care odihnesc nenumarate pietricele mici, puse de vizitatori din toata lumea.
A treia zi a fost rezervata Cracoviei in sine. Am vizitat Universitatea Jagellona, infiintata la 1364 (cam pe vremea lui Mircea cel Batran, cand era… tanar), unde a studiat, intre altii, Copernic. Am mers apoi la castelul Wawel, castelul regilor Poloniei, si am admirat camerele suveranilor, arsenalul, sala tronului.
Ne-am intors apoi in centru. Babilonie mare cu aceasta „Sarbatoare a Dragonului”! Piata centrala era ticsita ochi de lume venita sa se bronzeze la un soare darnic, sa vada zburand pe cer baloane in chip de dragoni si, beineinteles, sa savureze o bere „Tyskie” pe terasa. Le-am facut pe toate, si am avut timp si pentru vizite la impunatoarea bazilica „Sfanta Maria”, la bisericile franciscana (are mai bine de o suta de metri lungime la interior!) si dominicana, ori la splendida “Sfantul Mihai”, aflata la doi pasi de Vistula…
A venit, in fine, dimineata plecarii spre casa. Ca un corolar la o excursie organizata excelent, doamnele de la Ultramarin s-au gandit sa faca o surpriza calatorilor si au deviat drumul prin Wadowice, oraselul in care s-a nascut Karol Wojtila, cel care avea sa devina peste ani papa Ioan Paul al II-lea. In dimineata insorita de duminica, aproape toata suflarea orasului se afla la slujba. Biserica din centru, strajuita de statuia fostului papa, era plina pana la refuz, dar asta nu i-a impiedicat pe credinciosi sa asiste la slujba afara, sa cante si sa ingenunchieze pe trotuar, la fel ca in fata altarului… A fost un moment emotionant, care ne-a incarcat bateriile pentru lungul drum spre casa.
Mancare, shopping:
Mancarea e foarte buna, cel putin noi nu am avut probleme. Restaurantele din centru sunt mai scumpe – dar asa e peste tot. Incercati clatitele poloneze cui cartofi, sint delicoase! Nici pizza lor nu e rea, iar ca pret e ca a noastra, intre 10 – 25 zloti, un zlot = 1 leu nou. La alimentari gasiti bere la doza Tyskie sau Lech, foarte buna.
Cazare, altele:
Daca plecati pe cont propriu, neaparat sa va faceti rezervare de bilete de acasa, pe net, la locurile de vizitat: salina Wieliczka, castelul Wawel sau Auschwitz. Evitati astfel cozile uriase, mai ales in perioada “de sezon”.
De asemenea, se pare ca trebuie sa aveti grija ce fel de culori au luminile de la camere. Daca sunt rosii atunci e “normala” treaba. Daca nu, atunci sunt travestiti.
